Virgil -
wild
am să încep cu capul
wild
și au să îmi spună
măi americanule ai uitat de unde ai plecat
dar capul e
wild
am să cobor pe gît
și nu știu de ce
dar aici vom sta în cumpănă
pentru că între cybersex și furtună e
wild
am o obsesie
recunosc
lui dumnezeu și vouă
trupul este
wild
și nimeni dar absolut nimeni
nu a pus întrebarea
tu vrei sîni
cît de mari
sau deloc
wild
cobor
deja mă gîndesc
interesantă logica asta
a lui dumnezeu
arta e
wild
descoperirea e
wild
dragostea e
wild
sexul e
wild
eu însă mă înalț
ajung la pupitru
și strig
wild
domnule Rousseau
wild wild wild
acum mergeți la breakfast
cu toată europa voastră cu tot
Poezie:
Comentarii
Dihania -
selectia naturala e tot wild si e cel mai bun lucru care se poate intampla naturii, after all :) cum renuntam la concepte, de ce nu am renunta si la cuvinte? de ce romana nu ar fi substituita de romglish? orice opozitie fata de schimbare, de evolutie, e retrograda. cu moralitatea europeana am fi ramas blocati in secolul douazeci si-n tabieturile sale. artistic nu cred ca e o mare realizare poemul dumneavoastra, dar cucereste prin hotarare, argumentare, pofta salbatica de a condamna modul comod in care ne inchidem intre deprinderi ce nici macar nu sunt ale noastre, ca indivizi
Dihania -
si vine o vreme cand simti ca trebuie sa urli. si urli
alma -
Se poate face ceva cu textul asta, nu stiu de unde ti-a venit ideea cu wild, dar nu suna a stilul tau deloc. Imi place cum ai inceput si finalul.
Virgil -
matei, nu stiu daca ti-am spus dar mie imi place psudonimul asta de dihanie. se potriveste cu verbul a urla si cu adjectivul wild Alina, stilul meu? care este stilul meu? dar asta ar insemna sa reluam o veche si interminabila discutie.