nicodem -
dintre toate cuvintele pe care le știm
dintre toate cuvintele care s-au lipit de-a lungul
anilor de sângele nostru
de limba noastră gângavă
am ales pentru tine cuvântul DA
neputând să-i explic complexitatea
un DA cu o singură față o sută de inimi o mie de brațe
rotund cum e circumferința buzelor fierbinți
adânc precum oceanul suspinului
neclintit ca muntele athos
ascuțit ca săgeata ochilor mei
ia acest cuvânt și leagă-l la deschizătura destinului
leagă-l între cele două repere știute - nașterea și moartea -
ca pe un colier de mărgele râvnit de îngera ta sclifosită
apoi
du-te și te scaldă de șapte ori
în apa iordanului
și te vei vindeca de lepra
tuturor asundrelor tale
negații.
Poezie:
Comentarii
e poi puoi aruncare questo al gunoio
bobadil -
Tare urat si nepoetic poem ai postat aici nicodime cu un titlul italienesc aiurea, o pastisa probabil dupa celebrul "vedere ferentari e poi puoi morire" al lui seneca copilu minune. Primele doua strofe aduc un anume fior sa-i zic asa, o tensiune in crescendo (desi atat de pline si ele de locuri comune ca o ilustrata de la muntele athos cu un calugar care ne face bezele) insa abia strofa a treia ruineaza pur si simplu poemul. Spune si tu: "Ia acest cuvant si.... "ia acest cuvant si baga-ti-l undeva" cam asa e tonul strofei respective care se incheie sclifosit cu "ingera sclifosita". Ar fi futil sa scrie oricne vreo parodie dupa aceasta strofa, ea se autoparodiaza. Iar recomandarea din final seamana mai degraba cu un indemn de tip religios sau sectant decat cu o poezie.. Eu cred ca poemul trebuie rescris, ideea de baza nu e rea... e poi puoi postare di novo ceva magare mai acatari decat aceasta produzione indoielnica. Dan te'Ali Gheri
ya
nicodem -
bine mai, babodile, am sa-l rescriu.