Gheara

imaginea utilizatorului zapata
“nimic nu este întâmplător”

În fiecare noapte îmi bate în fereastră
ceilalţi se ascund în liniştea somnului
numai eu invit gheara în casă.

Tăcută mi se aşează pe piept,
înţeleg că are nevoie să fie iubită,
poate de aceea m-apasă arzător
când îi vorbesc despre rană.

Are un fel de zâmbet osos,
pare a fi mulţumită,
aşternutul se face sângeriu
şi nu ştiu dacă ea sângerează,
dacă eu mai sunt încă viu.

În fiecare noapte îmi bate în fereastră - parşiva,
ceilalţi se ascund – şopârle prin jnepeni,
când gheara, brutal,
deschide în mine o poartă…

Comentarii

Atenţie, acesta nu este un

Atenţie, acesta nu este un comentariu: Am modificat textul "Gheara" postat zilele trecute şi mai mult ca sigur am comis o greşeală, iar textul a dispărut. L-am postat acum cu modificările făcute. Cer scuze pentru neglijenţa mea.

pe aceleasi considerente, desi nu

pe aceleasi considerente, desi nu agreez stilul asta de comentariu va arat
sangeriu -sangerieaza (poate fi evitat)
multe rime involuntare, pot fi evitate.

dar eu nu comentez asa, si spun cum ca:
as scoate vorbitul despre arta. gheara e gheara. vorbitul despre arta, hodoronc - tonc arata, scuze, snobism.

in rest o poezie aparte, cu aer deosebit.

Un pic de clasic cum altfel decât

Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M

Dragă Marga Stoicovici, mulţumesc

Dragă Marga Stoicovici, mulţumesc pentru popas, citire şi semn. Mă întreb dacă acest comentariu este despre poemul "gheara" sau despre altceva. Pot fi acuzat de "acrit" de "ton sfătos fără pretenţii filozofice însă plin de cujetare...de interesant deşi plicticos...de bine construit deşi înţepenit... de promite dar nu livrează...de tâmpeniile reclamelor la telefoanele mobile", de toate astea pot fi acuzat şi nu mă deranjează, dar de lipsa sincerităţii, cel puţin în acest poem, nu cred că pot fi acuzat. Cum, Doamne iartă-mă, poate fi cineva (sau ceva) ineresant şi plicticos în acelasi timp, să construieşti ceva bine, deşi e înţepenit?! Ai putea să-mi dai o sugestie pentru final, dacă tot suntem pe un site interactiv? Ţi-aş fi recunoscător.
cele bune fie cu tine, z