rotițe zimțate ale marelui ceas
gardianul din celula vecină,
risipea
pe un perete invizibil, de chirpici.

încolo și-n coace
fugeau speriați
boșimanii.
subraț, duceau câte o tăbliță de lemn,
pe care degetul piramidei a desenat meridianul-
acesta separă marea de uscat;
oile de capre;
trezind ochiul infernului.

înainte de a se deschide ecluza,
un val de neliniști
s-a ridicat din adâncul singurătății.
pe ramuri înmugureau fluturi de noapte;
fântânile zamisleau lilieci.
zumzetul producea prăbușiri:
femeile se luptau în noroi;
motocicliștii săreau în mijlocul focului;
pe ecranul g.p.s.-ului visul celuilalt era urmărit
pas cu pas.

spectacolele de striptease transformau frumusețea
în licoare bahică, adormitoare...

în casa cu pereții de sticlă nu mai rămăsese nicio dorință
în picioare.
eu, abia mă urcasem în dud...

*
pentru o vreme,
priveam printre rădăcinile mangrovelor,
răsăritul stelelor ...
și rotițe ...