De această dată
lacrimile se așează
ca o mângâiere-
tresare singurătatea
chipului de neon,
apropierea ta este mai tolerabilă,
ochii și-au decorat spaima
cu o nuanță de abandon,
încă nu mă vezi
dar sunt pretutindeni
transfigurată într-o densitate de nea,
chiar dacă am pierdut o aripă
planez inconfundabil,
oricât ar fi mărturisirea de albă
oricâte canoane
aș provoca.