în atelierul pictorului orb
am intrat
pentru a doua oară
pe cer spre apus
cu zăpezi în priviri
spînzurau caii
în corzi lungi
străvezii
de vioară

încet mi-a spus un cuvînt
ca și cum
l-ar fi scos din uitare
căutat înadins
prin cenușă de cărți
mi-a pictat pe frunte
o hartă
pe mînă
o floare

apoi am adormit în brațele lui
o mie de ani
prin mine
coborau eunuci
un război începea
să dea peste mal
ca mustul
din amfore
pline