și nu numai... Ai observat bine o parte din rolul lui „doar”, acela de a trezi din visare. Cealaltă parte a rolului lui este de a atrage atenția asupra unui detaliu (doar el, fiul florăresei) în raport/contrast cu întregul (toți ceilalți fii și fiice) și de a induce o altă stare de „visare”, mai bine spus de reflecție, de căutare a răspunsurilor la întrebarea „de ce doar fiul florăresei e fără ghiocei?”. În acest timp, prin fața ochilor, ni se derulează ipostazele noilor decoruri, detalii etc și poemul continuă în lector cu o variantă proprie.
Mulțumesc pentru varianta ta. Eu consider că pronumele personale nu au forță de sugestie în haiku.
E drept că folosesc cam des „doar”, de aceea sunt în căutarea altor forme de exprimare a aceleiași idei.