.
(sunt un coridor umed şi întunecat)
orbii îşi înfig ace de pick-up în vârful degetelor
şi trec prin faţă noastră
pipăind podelele murdare
(ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine)
două asistente clătesc seringile de fier
tăcerea ne întăreşte carnea şi ne întunecă oasele
în aerul ce bate perfect
aceleaşi nopţi
(becurile se sting. ne adunăm braţele într-o îmbrăţişare)
Poezie:
Comentarii
Virgil -
aș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv. remarc partea centrală: „câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine peștii ne pândesc umili prin gaura cheii deasupra noastră un cap de elefant”
Oriana -
Aleks, îți citesc poeziile întotdeauna, cu aceeași bucurie și uimire. Bucuria o explic simplu: încă mai scrii. Uimirea este generată de maturizarea fiorului și a expresiei din versurile tale. Mă bucur că nu ai uitat de elefanți, pești și sper că nici de delfini. Deși poezia abundă în metafore, îmi par bine dozate. Mult succes în continuare. Cu drag, O
Dihania -
text sufocat de metafore. între pereții de os, ziua se scurge ca o clepsidră mi se par cam clișeistice. iar povestea în sine cred că e interesantă, însă depănată nesatisfăcător