trupul ei îmi foşnea în braţe
de sub asfalt se auzea
geamătul frunzelor strivite de timp
fetiţa cu ochii precum două cascade era mirată
că arborii se dezbracă la venirea frigului
uite!
frunza asta îţi seamănă
pare unsă cu mierea adunată în fagurele
unei zile de vară
din părul tău parcă-i desprinsă
hai să le culegem
să punem păpuşilor ghirlande!

nervurile fugeau din palmele toamnei
desenându-i un alt iris
în care se vedea o femeie
zâmbind a ploaie vânt şi iasomie