în felul meu de copil

imaginea utilizatorului yester

adunam cartofi în urma lu’ bunicu eram singuri pe arătură
în depărtări se auzeau tractoare
și lângă noi foșneau vișinii din spatele casei
nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș
și sunt dimineți în care trupul tău tânăr e acea câmpie
pe care am iubit-o în felul meu de copil

Comentarii

paul, "ai dat drumul" ardeleanului

paul, "ai dat drumul" ardeleanului din tine, numai un ardelean sadea stie ce este un "sfeter", un cuvânt româno-ungaro-sasesc cu o origine pe care nimeni n-o mai stie. regasesc chiar o parte din copilaria mea, iar sfârsitul este neasteptat si de-a dreptul linistitor.

de acord cu ultimul comentariu, imi

de acord cu ultimul comentariu, imi pare un poem bine rotunjit pana la final, de-o simplitate care nu-i decat in spunere, ceea ce-i perfect. e profund fara a fi complex, poate de aceea cu atat mai poem.
cel mai mult m-a prins:
"nu eram săraci dar așa mi se părea
mai mult țineam de gura sacului
apoi toată ziua
mă dădeam pe iarbă cu o covată stricată
seara stăteam în poartă
momo îmi aducea un sfeter să nu răcesc
vedeam cum vin vacile satului
de pe deal
creaturi fantastice
în aerul îmbâcsit de podiș", apoi finalul a venit ca o asteptata detenta, usor meditativ. si mi-a mai placut ca se simte nostalgia aceea proaspata, ca si cum copilaria aia abia ce s-a lasat desprinsa.

o poezie f proaspătă, de o

o poezie f proaspătă, de o simplitate rafinată,merită re-citire.reușește să treansmită o nostalgie pe care o recunoști, în care te recunoști, pe scurt, un text frumos scris cu care e ușor să rezonezi. Finalul - f reușit.

citesc de ceva vreme comentarii pe

citesc de ceva vreme comentarii pe text, cu toate acestea unele mă surprind încă și azi. în general cele lipsite de un bun simț comun sau care mimează umorul. poemul este modest ceea ce nu pot a spune despre raportarea mea la amintirile evocate, amintiri ce capătă prospețime din durerea unor momente actuale. vă mulțumesc pentru empatie, desigur celor ce și-au manifestat-o!