la început vine o vreme veselă fără dinţi gungureşte face nişte ochi mari gene de umbră simte suflet voci mişcări libere mâini rotofeie apucă orice din lăptosul aer lucruri de-a buşilea la primul hop se ridică mirare împiedicată în fustele curiozităţii tot ce zboară are gust de inocenţă înalţă zmeie decupate din curcubeu de obraz molatec opreşte orice lacrimă de ploaie şi trăsnet de hohot copilandru prin inimă se aud poveşti cu glasuri apropiate oameni despică răul în căsuţe de bine din cuburi ori cărţi cu acoperiş de coperţi pe degete alfabetul joacă primii paşi viaţa maraton pe urmele lui christos învaţă primele păcate în iubire scriu istoria cu nişte idealuri rupte în coate nopţile pâlpâie vise călătoresc multe tuneluri până să ajungă lumină
până la urmă vine o vreme reumatică fără dinţi se exprimă peltic târşâind târlicii mijeşte umbre nepăsătoare se sprijină într-un baston visele coboară stângace se împiedică la orice mirare tot felul de renunţări bâjbâie drumul întunecat de fruntea căzută trist pe gânduri sugrumă pe o bancă soarele printre frunze galben aţipeşte ultima dorinţă
până la urmă vine o vreme totuşi liniştitoare bucată de pământ creşte iarba fără nume
din nou vine vremea coasei