Frumos discursul acestui poem, o poveste arhetipala spusa la lumina mica a unei lumanari unei femei despre o alta femeie. Un threesome poetic reusit. Cred ca unul dintre cele mai "coapte" pe tema asta din ultima vreme scrise de Vladimir. Remarc constructia "uneori visează că își vede tatăl rătăcit pe un peron plin de femei are mâinile lipite de geam îl strigă în timp ce trenul se pune în mișcare el nu o aude niciodată îmi zice de aceea n-aș putea niciodată iubi într-atât de mult încât sa rămân" - constructie imagistica de tip penita, ca sa zic asa. Nu prea ma impac cu finalul, desi are farmecul lui, insa nu stiu de ce nu ma impac cu el in contextul poemului, parca vine prea dintr-o alta lume, prea brusc. Parca zici ca te-ai lasat de fumat Vladi... ceea ce nu cred :-) Sincer, dupa "cum simt uneori"... ma rog, "mai ales noaptea", iarasi o precizare pe care ai tinut tu asa, sa o faci, desi nu o vad necesara as fi vazut altceva decat mirosul acela de tigari cubaneze, dar mai citesc, mai fumez (eventual cat mai multe havane) si poate imi schimb si parerea asta. Salve si penita mea pentru discursul si cursivul emotional al acestui text. Andu