de la o zi la alta mi-e scândura goală
un cui lovește viața
scriu pe felia de pâine
Dumnezeu
îmi recunoaşte părinții
nu au voie să plângă cerul din capătul străzii
închis la culoare
vîntul potriveşte zâmbetul
femeii de noapte scoate fluturi pe gură
să adoarmă omul care iubeşte la
întuneric genele ţes minciuna de basm
sub tavanul de sticlă
vasul cu beţişoare parfumate
împrăştie aerul
plastic ne modelează după cum
ploaia simte
durerea prin cămaşa mea
nu te încape
lumina
ascunde spatele meu
de eclipsă