el avea două mîini stîngi
și mereu îi întreba pe ai lui
de ce m-am născut așa mamă și tată
de chichi de michi și de feng shui

dimineața strîngea lucerna căpițe căpițe
și mînca din mers o felie groasă de pîine
unsă vîrtos
cu lumină
de la doi sori cusuți cu arnici pe etamină
unul pe față altul pe dos

pe la prînzul cel mare
încerca să se odihnească preț de un ceas
ah ce obidă!
să nimerești cu fruntea în pălămidă
sau într-un mușuroi de furnici
odată se așezase pe un arici
niște oameni nătîngi
cu două mîini drepte nu stîngi
ca să rîdă de el i-au zis
Mărin Lucernă al lu’ Pogonici

între primul și cel de-al doilea crepuscul
și-ar fi dorit să treacă pe la bufet
însă un autor cam desuet
îl trimitea acasă cu doi saci mari plini de lucernă
pentru asta el Mărin lucrător pe fîneață
o să-l critice în postfață
pe un ton dur
să nu se mai creadă așa Epicur

chiar, ce atîta filozofie!
trîntea sacii pe prispă și striga la nevastă-sa
Mărie!
mă doare în spate
de atîta lucernă și de Socrate
vino în grabă că nu ești lăuză
și pune-mi pe umărul stîng o ventuză

apoi aprindea o mahoarcă și se apuca de scris
proscris
și trist ca un personaj de Bobadil

inutil
să mai spun că scria la computer
învățase de la copii
folosea des fontul Lucida Calligraphy
pentru că avea forme rotunde și alte chestii
cum văzuse el la una goală în trestii
i-ar fi plăcut să-i arate răsăritul și ei
să vorbească despre pistil și stamină
dar ce să faci
dacă ești din fire stîngaci!

oricum cuvintele lui nu le-a putut pricepe nimeni
era doar un om norocos
care trăia pe cîmpul de lucernă
unde
dacă aveai inspirație
grație
și o coasă la tine
îți făcea sfîntul Ilie o poză cu blitzul
și mureai o dată da bine

poezia parodiată-„două mâini” de Andu Moldovan
http://www.hermeneia.com/node/5675/