împinşi de mizerie
de foame
am luat cu asalt occidentul
dar nimic nu-i aşa cum sperasem...
loviţi de fraţii noştrii
români
comisionari
cu faţa-n ţărână
cu ochiii în sânge
luptăm

cu noi ducem în lume un nume: hoţi
dar pentr-un hoţ oarecare
în oală intrasem cu toţii

ca sclavii se luptă românii
pentr-un "nimic" necesar
şi-şi lasă familia în urmă
"vânzând" copiii pe bani

să zici că-ţi vei face o soartă
şi-un trai mai fericit
te-nşeli
căci iată
acum îţi dai seama ce-ai pierdut
primii paşi ai copiilor tăi
primul cuvânt ce cu greu l-au rostit...

cu lacrimi acum îţi priveşti trecutul
şi-ai vrea să dai timpu-napoi
dar clipele pierdute
niciodată nu le vei recupera