ei
mă înțepenesc uneori
într-o buclă de timp
fără est vest
nord sud
ce să fac
lunec în centru
zic eu
o clipă o viață
până
zăresc lumina din empireu

dar vine brusc
îngerul păzitor
mă înșfacă hotărât
mă reașază pe traseu
strigă din toți rărunchii
omule muritor
iar ți-ai hrănit sufletul
necorespunzător