la barbut eram echivalentul lui bobby
fischer emerson fittipaldi cassius clay eusebio
john lennon rod laver mark spitz
şepticul îl ştiam pe de rost pentru că cei
şapte ani de-acasă i-am terminat
summa cum laude
atunci locuiam într-un oraş mare de abur cu zgârie nori
cimitire parcuri spitale linii ferate şi poduri de abur
la şaişpe ani am ieşit apa întindea mâinile să mă spele
cerul se sprijinea pe umbra vieţii mele
ca pe o filă din biblie
un fulger pulsa în mine ca în inima unui păstrăv
fusese un secol teribil cu războaie rafinării părăsite
instituţii mentale computere pline de viruşi lumi
intime în care nu vom intra niciodată
cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape
terminam de citit cartea exodul plângeam şi nu
erau cinematografe să mă uit la un film
scriam poeme care sînt arbori acum
pluteam ca o sticlă pe apă cu un mesaj
epocal eram la fel de străin ca
nuca de cocos
acum sînt o
insulă
Comentarii
un
Ottilia Ardeleanu -
copil minune! care transformă inventarul în ceea ce-i place. care ştie ce să facă cu viaţa lui. bravo!
putem da şi noi o ocheadă?!
erau mai multe
nicodem -
de indexat în acest inventar, cum ar fi de exemplu: fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere...
m-am oprit la câteva informaţii succinte şi am dat drumul poemului să crească singur. da, oricine e binevenit să dea o ocheadă.
mulţumesc.
- câteva -
a.a.a. -
Sunt aici câteva imagini frumoase... Un mare congrat pentru " apa întindea mâinile să mă spele", o expresie pe care mi-aş fi dorit s-o scriu eu.
La capitolul negativ - comparaţii prea multe şi, da, imagini prea multe. De altfel, acesta - abundenţa imaginilor, este un cusur constant al scrierilor d-voastră, cusur care striveşte discursul şi oferă caracter pedant. Dacă ati găsi un echilibru...
Inventarium
vladimir -
Cred ca radacina latina, mai bogata in sensuri se potriveste textului care e mai degraba o calatorie intre organic si tehnologic (acel virusuri interesant si atent cautat a se nepotrivi cu virusi, varianta corecta in materie de computere) pe care insa o ratezi spre final cazand in apolinic. Remarc si eu "apa întindea mâinile să mă spele", formularea care e varful de gama a colectiei tale.
mâini care se întind să spele
nicodem -
Adrian observaţiile sînt valide. mulţumesc.
Vladimir, un comentariu pertinent, voi intra în text cu un bisturiu tocit pen'că nu pot să văd sânge şi nu sînt în stare de inciziuni precise. titlul propus e intriguing, ca s-o dau pe engleză, o să mă mai gândesc. mulţumesc şi ţie, şi n-aş zice rău dacă aş lansa o petiţie să mai postezi şi 'mneata pe-aici. trecură ani...
eu remarc:
Virgil -
eu remarc:
„cineva ridicase capacul pianului să
dea drumul notelor încuiate în clape”
este un poem bun, inspirat,
solomon -
si, poate, de aceea, pare agolomerat. nu m-a deranjat "aglomerarea". am vazut tot, epoca si atmosfera ei, tumultul varstelor, trecerile si transformarile, in secvente de calitate, insirate intr-o logica poetica armonioasa. unui astfel de poem, abundent, i se iarta mici scapari, de aceea il si impenitez.:)
anyway, poate completezi, totusi, in prima strofa: "la barbut eram echivalentul lui bobby/ fischer [...]" la... (ce?). se intelege ce vrei sa spui, dar trebuie completat pentru a legitima comparatia. eu, de ex, nu stiu ca cei amintiti de tine sa fi jucat barbut, so... cam asa se intelege. la metafore castigatoare, chiar daca imi plac multe, eu o prefer pe cea scoasa din text (fiecare cuvânt pe care-l scriam era o sinucidere) si, fara sa vreau sa fiu lector dificil, cea amintita de toti, chiar daca, in fanal, desluseste o imagine frumoasa, are un vag aer pleonastic (cel putin pentru urechea mea). felicitari, Nicholas!
Virgil, Ioana
nicodem -
vă mulţumesc. Ioana, tare mult.
la barbut eram campion, de genul celor menţionaţi în poem şi a altora... cam asta era ideea.