Sentimentali, lunatici, previzibili,
Rebotezând misterul din cuvânt,
Tot încercăm cu degete oceane,
Fraternizând, ridicol, în pământ.
Ne-nghesuim la coadă: se dau lauri,
Reinventăm la roată ne-ntrerupt,
Pasibili de uimire imorală,
Polemizăm, pe brânci, pe drum abrupt.
Amuşinaţi subtil de îngâmfare,
Pătrundem sensuri oarbe-n univers,
Orbecăind semeţ printre vestale,
Ne otrăvim, stupid, cu propriul vers.
Remuneraţi sporadic cu fantasme,
Aglutinaţi metodic prin discurs,
Rearanjăm destine din condeie,
Recâştigând iubirea la concurs.
Nu stingem fier în ol cu apă vie,
Împleticim şi paşii spre Parnas,
Stigmatizaţi de-un ev pervers, potrivnic,
Să rezistăm, în rate, ne-a rămas.
Înduplecaţi de… nicio sinecură,
Clasificaţi la “vorbe la pereţi”,
Amestecăm imagini într-un scrabble,
E vai de capul nostru, de poeţi!
Comentarii
da, subscriu la ideea lui
Virgil -
da, subscriu la ideea lui Marius. E aproape plictisitor de acum sa tot vezi texte din astea "suparate pe sat". texte care te fac sa te intrebi daca autorul lor este ori un ditamai Eminescu lamentind despre epigoni si epigonism, ori este si el acolo un autoras care a avut o zi proasta si nu stie pe cine sa dea vina. Din motivele astea (si altele) o alternativa parodica ar avea mai multe sanse sa reprezinte ceva.
Va respect
dudu -
parerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
Radu, permite-mi o sugestie:
sebi -
Radu, permite-mi o sugestie: nu îți mai explica textele, cine are de înțeles înțelege, cine nu oricum nu va înțelege și după o pagină de explicații !
În altă ordine de idei, e de admirat că ai avut răbdare să mai scrii în stilul clasic, cu rimă, cu ochii pe prozodie, etc...Merge din când în când un astfel de exercițiu, în abunbdența rebussismului postmodern, cum spui tu. Cred și eu, însă, că o undă parodică ar fi oferit exercițiului de mai sus o putere de sugestie mai mare. Așa, la înălțimea vremurilor...
- versificare mediocră -
a.a.a. -
Prozodiind pe temă şi prin mijloace artistice de acum două secole. Luată la puricat, nici versificatia, măcar, nu rezistă.