hainele din cuier te așteaptă mai mult decât mine,
stau potolite și asimetrice
în liniștea perdelelor care
admiră laptele acestui decembrie,
mă pun și azi la birou cu aceeași eleganță,
de arbitru al norilor, de scriitor pe gheață,

desfac un cotidian pentru a simți iar hârtia,
cărțile au pielea netedă de copil îmbăiat,

fiul meu mă privește din neant prin culoare,
las ziarul,
îmi fac o cafea,
întorc oglinzile cu fața spre mâine,
și, doamne, ce îmi mai lipsește aerul din plămânii tăi!