Virgil -
...
iubito te-aș face cuib
în anii ăștia cu colți de lup
nouă luni sînt prea puțin
amintirile nu se osifică
nimic nu mai e de fier
te-aș face cuib pentru puii mei
să nu mai zboare ca niște zmei
să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie
pagini de aer pictate cu tine
cuib pentru puii mei
închisoare de sori
cămară de nori
să geamă toate furtunile cu numele tău
să se-ncovoaie în cerc de albine
zumzăind nebunia din noi
închisoare te-aș face
aș prăvăli bolovani
în cremene te-aș zidi
și m-aș închide la urmă
acolo pe mine
Poezie:
Comentarii
Aida -
Poemul e oarecum ritmat desi nu apare deloc a fi clasic.Exista un vers care da senzatia de deja-vu"Amintirile nu se osifica".Cele mai frumoase versuri, dupa parerea mea sunt:"să nu mai zboare ca niște zmei să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine". In rest poemul este "spus" pe ton ludic, apare motivul sacrificiului pebtru arta(trimitere la balada lui Manole?):"închisoare te-as face as prăvăli bolovani în cremene te-as zidi si m-as închide la urmă acolo pe mine". Un frumos poem de dragoste care nu obliga.Constatarea decurge natural findca textul , chiar daca nu atrage atentia neaparat la prima vedere, stie sa valorifice si sa fructifice cele cateva pasaje remarcabil alcatuite.Felicitari!
Virgil -
asa e domnisoara aida, poemul e dar nu pare
bobadil -
Acest poem se constituie, in opinia mea, intr-un ecou la propozitii din filozofia lui Fichte: realitatea - si constiinta relitatii - sint rezultatul activitatii creatoare a eului absolut ca act originar al gindirii; cunoasterea de sine a spiritului conduce in cele din urma la cunoasterea lumii; omul se defineste dinspre interior, din constiinta binelui moral, din acel imperiu al libertatii interioare "cuib pentru puii mei/ inchisoare de sori" Intreg pasajul central al poemului este o ilustrare a idealismului magic profesat de Novalis, vizind transcenderea conditiei fiziologice si psihologice date a fapturii umane. Un poem plin de vitalitate pe care il salut cu o penita. Bobadil. P.S. Vorba fie intre noi, expresia "puii mei", ce puii mei, e nefericita, dar asta e, limba romana e plina de capcane ciudate :-)
lucian -
cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.
vladimir -
Textul mi se pare sub nivelul la care autorul poate scrie poezie . Poate doar fragmentul "să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi"
Virgil -
multumesc pentru opinii, si eu am rezerve ca acest text merita doua penite. textul are insa doua planuri si poate asta i-a bulversat (sau entuziasmat) pe cititori - parerea mea
bobadil -
Virgile, tu chiar nu mai stii de gluma? :-) Sper ca nu te-ai "americanizat" intr-atit incit sa nu mai faci singur "the right differences". Bobadil.
queen margot -
e o simpla opinie, eu vad poemul dumneavoastra asa iubito te-aș face cuib în anii ăștia cu colți de lup nouă luni sînt prea puțin amintirile nu se osifică cuib te-aș face pentru puii mei să nu mai zboare ca zmeii să nu mai smulgă din carnea mea de hîrtie pagini de aer pictate cu tine închisoare de sori cămară de nouri să geamă toate furtunile cu numele tău să se-ncovoaie în cerc de albine zumzăind nebunia din noi închisoare te-aș face aș prăvăli bolovani în cremene te-aș zidi și m-aș închide la urmă acolo pe mine e usor facila rima mei/ zmei, sori/nori are spirit ludic, o puternica nota de iasomie populara... parcurgand pagini din creatia dumneavoastra cred ca puteti mai mult... ca acest poem e doar o schita a unui tablou ... are influente samanatoriste ....