revelație

imaginea utilizatorului Aritmosa
americile mele

m-am trezit într-o dimineață
cu o pădure de stejari crescută pe inimă
n-aveam cuvinte nici lacrimi
să-mi explic umbrele lăsate de ei pe zăpadă
le vuiau rădăcinile a premoniție
vei pleca într-un voiaj strigau
pe puntea unei ultime frunze stinghere
priveam în stânga și-n dreapta
dar nici o culme nu părea să fie pentru totdeauna

mă apropiam de centrul pădurii
încetinindu-mă într-un fulg
cu balerină de ceață pe interior

Comentarii

Deși poemul pare static, de fapt "vuiește" în adâncul său, ca sângele în adâncul inimii sau acolo de unde spui tu că ar crește rădăcini pentru un simbol atât de puternic precum stejarul. Mă întreb ce te-a determinat să alegi stejarul, în contrast cu imaginea translucidă, diafană, a finalului: "încetinindu-mă într-un fulg / cu balerină de ceață pe interior". Interesante imaginile și redările lor în poezie.

din ratiuni multiple as recomanda ca sa folosesti titluri diferite pentru texte diferite, sau macar sa le diferentiezi prin subtitlu (desi cred ca prin titlu ar fi mai bine) imagineaza-ti ca la un moment dat cineva iti cauta un anumit text. cum il va gasi?

Alma, am avut în minte imaginea unei păduri ninse cu zăpada de un metru. Prima dată au fost pini, dar i-am înlocuit cu stejari pentru că n-aș fi avut cum să exprim călătoria cu frunza. Un ac de pin nu mi s-a părut la fel de sugestiv de data asta. altă dată poate îl iau să mâzgălesc ceva cu el... Mă bucur de faptul că ești un cititor care nu se oprește la suprafața lucrurilor statice. Virgil, din alte rațiuni multiple aș păstra același titlu, pentru că, dacă acel cineva ar vrea să găsească neapărat ceva, tot găsește până la urmă. Vreau să exprim următorul lucru: în exterior lucrurile par identice, dar pe dinăuntru ele sunt diferite. Este un experiment de provocare a ceea ce înseamnă un titlu… poate nu va duce nicăieri, dar mi-l asum.