*
într-o zi am luat un caiet şi am scris. suntem noi îndrăgostiţi de oraşul alb.
o femeie în rochie roşie aleargă. ca o fantomă în tenişi albi.
piaţa din sud e departe. paşii mei strivesc crabi gânditori.
toate sunetele se dizolvă în apă.
acolo e cea mai frumoasă iarnă.
/.undeva sunt aproape sigură că este un bătrân care vinde mere
în piaţă lângă o tarabă îngheţată şi o fetiţa florăreasă.
şi amândoi locuiesc într-o căsuţă la marginea lumii.
acolo au o mică grădină cu flori şi un măr unde ei doi
stau zi de zi, culeg merele de pe jos, leagă florile roşii
şi pun şi un fir alb în mijloc să fie mai frumos. / dar
*
oraşul e sub asediu. scoate mult fum ca o sobă veche.
camera noastră are pereţi scorojiţi. oraşul ne ascute
simţurile. mica florareasă cu ochi mari albaştri
spălăciţi mi-a surâs când i-am cumpărat toate florile.
de atunci ma aşteaptă în fiecare iarnă să-mi ghicească.
un penny pentru inimi reci, pentru trandafirii negri de pe pereţi.
doi penny dacă îmi spune cine mi-a
înghiţit inima./
farurile unui peugeot 407 mă orbesc. atunci e cea mai frumoasă iarnă.
când închizi ochii şi te gândeşti că toate plantele carnivore
au dispărut de pe faţa pământului.
într-o zi am luat un caiet şi am scris. iarna e doar o vestă
reflectorizantă, umedă pe pielea goală. o piele cu miros
de mere şi flori.
Comentarii
"Culeg merele",
a.a.a. -
"Culeg merele", deci fără "de pe jos", ar fi suficient. Cred că textul este puţin prea descriptiv.
îmi propusesem - plecînd de la
aalizeei -
îmi propusesem - plecînd de la acest text - să mai citesc două trei poezii semnate de Daniela Bîrzu. pînă la urmă le-am citit pe toate. interesantă modalitatea de abordare trecerea aparent neregulată/brutală de la elemente aprige din realitatea imediată la pasaje domoale/melancolice/triste. dar acestea din urmă sînt repede strunite prin reîntoarcerea frapantă în cotidian pentru a nu da motive de sminteală unui cititor mofturos predispus să creadă că autoarea îl ademenește cu un tragism ieftin.
parcă e o succesiune melodică formată din note scurte și rapide care face trecerea între diferitele teme ale piesei. și totuși întregul transmite o stare de tristețe/melancolie dar paradoxal e un exercițiu tonifiant.
Adrian,
aquamarine -
Adrian, ai dreptate este ceva mai descriptiv, asta e un fel de boală a mea. Când am scris "culeg merele de pe jos", am avut în minte imaginea lor stând aplecaţi unul lângă altul. Şi cred că am specificat ca să exclud posibilitatea ca ei să fie în copac. Deşi pot să spun că nu e f. f. important. Mulţumesc pentru semn.
Domnule Vlad Turburea, am citit cu emoţie comentariul d-voastră. Vă mulţumesc pentru răbdarea de a-mi citi poeziile şi pentru impresie.
îmi place acest text,
yester -
îmi place acest text, îmi face bine acest text. este o undă grațioasă în lirica feminină de astăzi, contrară axei ce începe de la nina cassian până la "brutalitatea" angelei marinescu, dar înscriindu-se pe culoarul de la maria banuș până la sensibilitatea superbă a constanței buzea.
că îmi plac poeziile Danielei, deja nu mai este o noutate. aici am fost atras într-o poveste care te păcălește. scrisă impecabil nu știi dacă nu cumva tristețea acea resemnată, pentru că poemul îmi lasă impresia de resemnare, este locul unde iarna este cea mai frumoasă. am ajuns seara pe text, și vorba lui Vlad, contrar tonalității, este tonifiant. mi-a plăcut mult, Daniela! seară plăcută!
paul,
aquamarine -
paul, semnul tău l-am văzut dimineaţă şi mi-a înseninat o zi pe care ştiam că trebuie s-o petrec pe drumuri, cu treburi. eu îţi mulţumesc şi mă bucur că ai o impresie favorabilă despre ceea ce scriu. am să mă străduiesc, deşi nu ştiu dacă e cuvântul potrivit, să menţin trend-ul, să-l îmbunătăţesc, să sap mai adânc:)
o seară plăcută şi ţie.