aprecieri pentru acest poem închinat nefericitului poet ( or fi oare altfel, poeţii adevăraţi ?), Constant Tonegaru.

în ciuda tonului trist-reflexiv al acestui poem, nu pot să nu zâmbesc amintindu-mi de relatările legate de replica pe care a dat-o Tonegaru "instanţei" care l-a condamant la vreo doi ani de închisoare pt. că a încercat să-l ajute pe alt poet, Teodor Mihadaş, cu ceva de ale gurii şi medicamente. ( anii "50). Organele de anchetă îl trimiseseră în judecată pt că ar fi făcut parte din organizaţia banditească "Sumanele negre", care hălăduia prin munţi. Tonegaru răspunde:
"Pe viitor voi căuta să evit zonele muntoase ale patriei şi voi călători cu predilecţie prin cele de şes".

mai jos, mi-am permis, sper să nu vă fie cu supărare, o variantă inspirată de poemul dv.

Ne va ucide în noi plantaţii
de cuie vreun politruc peltic
uns de ale puterii graţii
în jocul de-a totul sau nimic

Şi-n ceas suprem încremenind sub lanţuri
poeţi martiri vor răsări din curcubeu
iar clipele vor îngheţa în ţurţuri
peste care sufla-va Dumnezeu