aalizeei -
ce moarte frumoasă trăiesc astăzi Ksatriya
singur în fața altarului
precum închinarea dinaintea pieptului meu
eli eli eli
se cunună robul acesta al lui Dumnezeu
el cu el
și de pomană iarbă crudă se dă
mieilor neînțărcați
acum știu Ksatriya
fluieratul în biserică nu e un păcat
e suflarea dintîi care îi răcorește pe sfinți
simt și ei povara luminii pe umeri
de la atîtea lumînări aprinse cu ochii
nu te ruga pentru mine îți spun
nu mă săruta pe buze
și mai ales ia-ți numele de pe mine
eu am cunoscut femeia doar prin prescura
întinsă de mîna ei mie
în schimb iată locul tău de verdeață
au nu auzi primavara domnului meu cum îți iese pe gură?
Poezie:
Comentarii
emiemi -
Laic si religios in acelasi timp, un text care pentru mine are o atmosfera excelenta. In strofa a doua nu m-am impacat cu acel fluierat in biserica-imagine mai putin puternic in comparatie cu suflarea dintii. Retin: "eu am cunoscut femeia doar prin prescura întinsă de mîna ei mie" si finalul demn de un psalm, din punctul meu de vedere. Un text aproape mistic, aproape pieta, un text care m-a impresionat cu linistea lui, o impacare dincolo de umanizare. Remarc si titlul foarte inspirat.