Sapphire -
... unde toate devin punct
îmi dă târcoale iar eu nu știu să cânt
îmi miroase sângele sleit
flăcări îi ling nedesăvârșit învelișul de fiară
curios cum nici unul din noi nu se poate depărta
iar mâinile mele mai au urme de lut
secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt
hrănesc timpul în ultimul adăpost
arzând mocnit
Poezie:
Comentarii
Ela -
Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
Sapphire -
Ela, am urmat doua dintre sugestiile tale, aveai dreptate, desi nu prea ma impac eu cu modul in care a iesit acum versul cu secundarele... parca nu mai e chiar acelasi lucru. Sau poate e doar dragostea mea pentru prima forma, nedesavarsita :-) Cu repetitia din primele doua versuri: e intentionata, o las asa. na! iar echivocul din ultimul vers este intentionat, Ela, doar stii deja cum scriu. Si cred ca stii si cine arde mocnit, daca recitesti inca o data poezia, cu cele doua personaje creator/creat, fiara/imblanzitor etc. Multumesc ma ales de observatiile pertinente :-)