Să stai așteptând dimineața. Nimic nou, nimic
memorabil,
nimic.
5.00,
în curând orașul se va ridica din asfalt
agățându-și fruntea de păsări,
îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,
vei sorbi revărsarea luminii
ca dintr-o venă deschisă -
soare sălciu gâlgâind peste mucusul zilei de ieri
îți aduni bruma tăcerile mărul și sabia,
risipită te-ntrebi, risipit,
de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne
de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui
de când n-ai mai fost amnar echinocțiu îngânare de clopot
și
miroase a grabă, a prezent rumenit, a cafea,
la radio, cineva trage destine la xerox,
în mâinile lui, planete-nșirate cum soldații de plumb -
se anunță o zi ideală,
nicio minune nicio implozie e perfect vom fi blânzi
anonimi
în coasta orașului ne înfigem adânc
sulița pașilor.
Praf.
Comentarii
Aranca -
În text am găsit o singură metaforă deosebită: "în curând orașul se va ridica din asfalt agățându-și fruntea de păsări". Restul e neuniform ca valoare și mesaj, caduc. Strofa a III-a e slabă prin comparație cu prima, purtând unele clișee redundante, ca de ex."vei sorbi revărsarea luminii" sau cuvinte intrate forțat în limba română : "xerox"... Text de sertar. Deocamdată.
Sancho Panza -
"text de sertar". Marina, deci imi recomanzi sa- il sterg? in sertar nu le tin...dar imi reuseste din cand in cand aruncarea la...cos.
Aranca -
Adriana, eu am experiența unui cenaclu unde fiecare poate comenta (decent) un text, poate avea o opinie. Constructivă. Apreciez sensibilitatea poemelor tale, ai talent, însă trebuie să recunoaștem (și eu și tu) că nu toate textele pot obține un calificativ maxim. Recomandarea mea referitoare la acest text (dacă ești pregătită sufletește să o accepți) este să revii asupra lui. Orice pictor își face o schiță, o eboșă, mult mai târziu apare capodopera. Privește Rembrandt sau Fragonard. Câte schițe, variațiuni pe aceeași temă erau în spatele capodoperelor? Aceasta este întrebarea.
Sancho Panza -
Marina, eu intrebasem cat se poate de serios, nu era nici urma de ironie acolo...nici intentia de a lua in derizoriu opinia ta. Bun, sunt dispusa sa revin asupra textelor cu potential, dar nu asupra celor slabe! Te intrebasem daca-l consideri sub standardele Hermeniei, atat.
Aranca -
Poate am rămas eu cu nostalgia cenaclurilor frecventate: de la cel organizat de Ovid Crohmălniceanu (unde citeau Iaru, Nedelciu, Cărtărescu etc.) până la cele studențești din Timișoara, Iași sau București)... Așa cum ai citit și tu "Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor. Se urmărește promovarea calității literare prin textele care se publică și opiniile critice care se exprimă." Acest "elitism al textelor" ți-l formezi treptat. "Röntgen" îl consider un text cu potențial, dar insuficient tratat. Deocamdată.
Oriana -
Adriana, sunt mută de admirație. Această misandrie în versuri este încântătoare. Este probabil ceea ce speram să citesc seara unei zile atât de smintită și ideală precum această zi de luni. Foarte puternice afirmații și imagini precum: "îmbracă-ți tricoul peste visele goale, femeie,/ vei sorbi revărsarea luminii/ ca dintr-o venă deschisă" "în coasta orașului ne înfigem adânc/ sulița pașilor./ Praf " "de când n-ai iubit un bărbat până dincolo de piele și carne/ de când nu te-a iubit un bărbat până dincolo de umbrele lui".
Oriana -
Oh, acum am văzut ce de comentarii avea textul. Îmi cer o mie de scuze Marinei, nu am acordat penița ca să îi fac în ciudă, mie chiar mi-a plăcut și consider că are metafore reușite, că are o viziune interesantă, imagini inedite. Sper să nu fiu înțeleasă greșit.
Sancho Panza -
Luminita, ce surpriza mi-ai facut! :) (scuzati emoticonul...) nu-i vorba de "a face in ciuda cuiva", cred ca ai rezonat, pur si simplu, la text, cum au facut-o si altii...ma rog, nu pe Hermenia. Poate ca percepem similar anumite realitati...cine stie? Desi, nu contest ca si Marina e aproape de poeziile mele, insa nu si de aceasta. ok, are si el pacatele lui, probabil... Multumesc inca o data.
Sancho Panza -
* el, textul, voiam sa spun... imi cer scuze pentru incoerenta si discursul defectuos, sunt extrem de obosita.
mladitza -
"Röntgen" iradiaza cu multa tandrete. Imagini frumoase, amintiri ce aduc o dulce nostalgie in suflet. Am citit poezia retraind anumite sentimente si am ramas cu senzatia unui efect de reverberatie. E totusi un vers care poate mi-ar fi placut sa sune altfel, e vorba de "soare sălciu gâlgâind peste mucusul zilei de ieri". In rest, frumos, frumos, chiar prea frumos parca. Violeta
Sancho Panza -
Violeta, daca lectura ti-a starnit nostalgii si daca Orianei i-a facut bine in seara-n care l-a descoperit, inseamna ca scrierea lui se justifica. Multumesc. Da, receptam in functie de noi insine, dincolo de intentia autorului, si cat de frumos este asta!