Mulțumim frumos.
Mulțumesc Matei. Mai exact cinci ani și trei zile. Am vrut să scriu ceva despre dar am amînat pentru cîteva zile.

Da Cristina - am ales-o intenționat. De fapt am scanat-o de pe un fel de album cu ilustrate și versete biblice tipărit în Brașov probabil înainte de 1940. Deci vechi de cam 70 de ani. Autorul picturilor-ilustrații este cehul Anton Robert Leinweber (1845-1921). Cred că spiritul inițial al evenimentului a fost unul sumbru sărăcăcios, aproape tragic. O femeie săracă, cu burta la gură, bătînd noaptea pe la uși căutînd un loc în care să doarmă și cuibărind în intimitatea ei de femeie teama cumplită că e aproape să i se rupă apa și să nască. Și asta într-o lume fără curent electric sau încălzire centrală și fără măcar minime condiții sanitare. În timp ce pe străzi mărșăluiau din cînd în cînd soldați romani însărcinați cu ordinea și cu desfășurarea unui recensămînt. Sărăcie, teamă, întuneric, frig, durere și oboseală. Asta a fost primul „crăciun”.
În California este acum un spirit destul de modest la nivel public, social, comercial. O modestie pe care nu am mai întîlnit-o în America. Și cred că într-un fel asta este bine și mult mai aproape de normal. Convingerea mea este că interiorul omului este mult mai important decît exteriorul lui. Iar această perioadă dificilă pentru exterior poate fi un prilej pentru mulți să se gîndească mai mult la interiorul lor.
Mulțumesc pentru urări.