atât de absurd

imaginea utilizatorului aliz
aliz -

noapte cu gheaţă şi praf de amfetamină în răni
cu sânge bolnav scuipat într-o chiuvetă
şi identităţi confuze
- ca balansul
unui vagon de mărfuri
aproape hipnotic
o voce mă împinge spre spasme noi şi
prăbuşiri latente.

atât de absurd

când îmi pui inima ta
în mâini
şi îmi spui că dacă voi pleca
va exploda ca o mină- nu-mi rămâne decât să iubesc această beţie.

când îmi mângâi craniul
cu degetele ca nişte ace şi îmi spui
că durerea aduce cel mai odihnitor somn- nu îmi rămâne decât
să cred şi să adorm mereu cu tine.

noapte cu pietre şi confesiuni tandre
- ca aducerea unui înecat la mal
atât de metodic
purtarea aceasta pe braţe
prin atâtea lumi subterane
îmi drenează tot sângele şi îmi pune altul în loc.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Alexandra, dacă e un text

Maria - Doina -

Alexandra, dacă e un text-experiment așa cum precizezi la subtitlu, te rog să îl reîncadrezi la categoria „Experiment”.
Părerea mea e că „absurd” nu suportă lângă el „atât de”:
De asemenea, cred că poemul supralicitează morbiditatea. Dacă ar fi scoase/înlocuite unele cuvinte/expresii, cred că ar fi mai bine. E de preferat sugestia în locul imaginii brute, dure.
Ce e de apreciat este că poemul are o idee și transmite o stare bine definită. Problema e „cum” o face.

doamnă

aliz -

iniţial am zis că e un experiment, dar m-am răzgândit. nu e un experiment, e o poezie în sine.

mulţumesc pentru oprire :)

..

francisc -

nu-i asa ca poezia in sine e un experiment?
asa gandeam si eu, initial..

na, părere

kalipeto -

mi-ar fi placut sa păstrezi atmosfera de început. ori să începi cu tandro-dulceaţa de la final... aşa, poezia ta pare o minciună. nu că poezia ar fi adevăr 100%:) înţelegi tu. spor la viaţă şi scris!

mie cel mai mult îmi place

Cristina Moldoveanu -

mie cel mai mult îmi place imaginea cu mina explodând, în ciuda părerilor anterioare. E o opinie doar. Eu cred că poezia sigur nu e experiment, deşi receptarea ei are anumite variabile, ca în experimente.

re

aliz -

Dorin: da, cred că orice schimbare de stil, orice încercare de a scrie poezie într-un registru nou ( cum e cazul aici) poate fi privită ca un experiment. asta nu înseamnă că orice poezie e un experiment şi orice experiment e o poezie în sine. e discutabil:)
Silviu: poezia e o minciună atunci când probabil nu empatizezi cu ceea ce am scris, şi mă îndoiesc că ai putea cumva pentru că e un poem destul de abstract, fără prea multe generalizări. într-o poezie, lipsa generalizărilor, a adevărurilor general acceptate ( valabile) sau a unor cadre veridice, provenite din realitatea imediat apropiată, poate fi o piedică pentru cititori, într-adevăr. e un risc pe care mi-l asum uneori.
Cristina: mulţumesc, mă bucur că ţi-a plăcut partea aceea :)

experiment

bobadil -

Alexandra, poemul este destul de slab, ai primit câteva observații foarte la obiect, mai ales de la Maria(na)... nicidecum experimente de genul acesta ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, imediat, să picăm în vreun extaz.
Sfatul meu este să scurtezi discursul, să esențializezi... apoi poate vei reuși să te exprimi mai prolific. Este plină poezia contemporană de poeți prolifici (vezi Ancuța Leonard, Emilian Pal, etc etc) și care confundă poezia cu abundența de cuvinte, unul prin metafore și comparații care ar putea face obiectul guiness book of records iar altul cu logoreea sentimentalistă și elitistă, ziaristică, pentru că în România, nu-i așa, jurnaliștii știu cel mai bine.
În rest, spor la viață și la scris! (cât încă nu e înregistrat la orda)

Mi-a placut

vladimir -

Eu am sa o spun deschis... e un text bun, convingator ca exprimare poetica... ar mai fi pe ici pe colo cate ceva de carcotit (as spune "vagon de marfa", pare mai direct asa; degetele acelea ca niste ace pot fi sugerate altfel si fara sa pierzi ambivalenta mangaiere/pieptene; inca mai incerc sa inteleg acele prabusiri latente... interesanta sintagma dar deopotriva paradoxala; ultimul vers - explicativ si in plus) insa pe ansamblu htonianul este foarte bine sugerat, viul devine ceva foarte pretios, chiar si potentat prin suferinta, recursul la seductia carnii prin rana etc
In prima strofa as mai lucra ultimele doua versuri... nu am nimic cu acel "atât de absurd" ba chiar imi pare potrivit... din urmatoarea strofa am ramas doar cu "va exploda ca o mină"... in penultima strofa incepi sa iti revii, "craniul" (as fi zis tigva)... strofa finala chiar frumoasa cu acea comparatie sugestiva " ca aducerea unui înecat la mal", insa cu rezervele exprimate anterior.
Poate...

purtarea aceasta pe braţe
îmi drenează sângele
prin atâtea lumi subterane

Ma bucur ca incepi sa povestesti povestile :)