pe strada noastră trecea odată
un tip şchiop şi foarte urât
avea desigur o cameră a lui undeva
şi-un briceag ieftin în formă de femeie
muşcam din franzelă şi-l iubeam de fapt pentr-un singur motiv
trosnetul pâinii amintea de lupul lucios
stârnit şi gata de salt
sunt gesturi mai largi din care răsar pietre destule s-aduni de-un mormânt
copilul stârneşte un stol de gâşte sălbatice, se face deodată
aceeaşi beznă frământată de carne
în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici
şi-n bezna aceea îi spui
că totul va fi bine, în fond puteai să nu ai o inimă
care să ridice pământul de pe alţii
trăiesc în fier şi mă uit
Poezie:
Comentarii
mi-a plăcut poemul până la:
batori -
mi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
apoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
partea cu inima o, de acord,
caminante -
partea cu inima
o, de acord, total de acord! ingeri si inimi, trebuie sa apara intr-un context cu suficienta forta incat cuvintele in sine sa se dezintegreze si sa ramana doar impresia, si asta eventual prin contrast. de preferinta insa, deloc. mi-a tremurat mana, crede-ma.
aici are un sens anume, sau am vrut sa aiba. subliniaza lipsa de viata din "fier", prin comparatie. asta e rostul aparitiei inimii acolo. si faptul ca e asociata cu actiunea unui buldozer mi s-a parut ca va inmuia efectul dulceag al cuvantului in sine. se pare ca nu mi-a reusit, nu stiu, sper doar sa se perceapa si altfel.
iti multumesc, am tinut cont de sugestii, ce fain cand primesti din timpul cuiva. :o)