Când ochii ți se destramă
în franjuri
iar aerul ți-l vinde
la metru cub,
coastele tale zâmbesc
pe dinăuntru
durerea ți-o lustruiești
ca pe-o grădină,
ultimul anotimp ți-l trimiți
în vacanță în Indii
Nu trebuie să câștigi
de fiecare dată
Ce simplă această lume
îmblânzită!
ce simplă această soluție finală
să pleci!
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Caline, asa e, frumos indemn si bine asezat in poem. L-am simtit cu fiecare por... doar ca imediat m-am intors la batranul meu Cioran care zicea "lumea e un Nicaieri universal, de aceea nu ai unde pleca niciodata". Cat de discutabile sunt cuvintele lui, nu-i asa? Dar totusi atat de remarcabile... Placut poem, cu atat mi mult cu cat vad deja o mai mare grija asupra modului in care este transmis mesajul, si nu este vorba doar de tehnica poetica. Andu
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc Andu, contează dacă spui asta cu "grija". Cât despre Cioran, nu m-am împăcat niciodată prea bine cu el.