“pe mormântul meu va scrie că am avut o ceartă de îndrăgostiți cu lumea”R.F.

…

fluier încet ziua, ea vine, ne rostogolim aici cutii goale de carton
păstrând încă din gingășia cadourilor ce am fost sau ce nu am ajuns

seara
observi
privind prin fereastră
departe
umărul pe care plângi
niciodată al tău
atunci rotești spre mine
umed profil
dar nu îmi reproșezi nimic

gesturile tale sunt lente ca un chip dincolo de marginea mulțimii

hainele din cameră par hârtii smulse
care plutesc pe apă
un timp
în lumina veiozei
le studiezi
până simți
că nu poți să păstrezi momentul
apoi plouă și nimic nu te mai poate rupe din ale tale

scrii, oftezi, dezbraci pentru prima oară marea… adormi pe o parte
ghemuită mereu undeva

ca o lună plină ce întinerește noaptea obrazul tău îmi lasă parfum între perne