Doar şti că mi-am
repudiat iubirea, între ace(le) coaste metalice ce,
plăsmuiesc un înveliş impenetrabil...

Să nu intre nici un strop de lumină prin,

tăinuirea enigmaticelor gânduri... Nu-mi acopeii retina,
cu durerile tale de carne neîncepută,
ce se transmută
perpetuu-n
cuvinte.

Neatinsa ta piele, printre degete-mi alunecă armonios,
ca petalele de muzică neînflorită... încă,
te simt prin toţi porii,
deschişi numai ţie,
iubito.