Virgil -
ca o iederă
îmi beau yerba mate încet
o așez pe bordură
palmele tale reci
lipite de zid
trupul răsucit ca un gînd nerostit
patrunzi răsfrîntă
în ochii mei
orbi
ca o iederă
Poezie:
îmi beau yerba mate încet
o așez pe bordură
palmele tale reci
lipite de zid
trupul răsucit ca un gînd nerostit
patrunzi răsfrîntă
în ochii mei
orbi
ca o iederă
Comentarii
Sancho Panza -
cu voia dumneavoastra: îmi beau yerba mate încet o asez pe bordură palmele tale reci lipite de zid trupul răsucit înspre gînd patrunzi ca o iederă în ochii mei orbi
bobadil -
Cu voia Dvs. :-) vreau sa-ti spun Virgile ca pe tine te incearca rau febra rimei, cred ca trebuie sa o lasi o data sa te cuprinda, scrie un poem cu ritm si rima si dupa aceea daca vei supravietui vei fi vindecat, la fel ca bolnavii de tifos. "trupul rasucit ca un gand nerostit", versul asta are ritm si rima mai mult decat multe poeme cu ritm si rima da capo al fine. Deci? Andu
Virgil -
Sancho Panza, multumesc de trecere si petrecere. Nu stiu daca sint prea indragostit de expresia "răsucit înspre gînd". Poate imi suna mie prea, I don't know... optzecist poate.
Virgil -
Bobadil, am facut asta te asigur, si nu o data. Iata de exemplu în ochii tăi negri
bobadil -
Virgile, eu ma refeream la "acum" (2008 vara) nu la 2004, cred ca in comentariul meu am folosit cum se cuvine timpul prezent cu trimitere la viitorul imediat. Sau discutam iarasi despre ce citim si cum ne facem ca nu intelegem? Andu
Virgil -
draga Bobadil, nu stiu cum sa iti spun dar acum chiar ca nu imi vine sa scriu cu ritm si rima