yester -
copyright Ilinca Bernea
de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el
și să devenim împreună o cameră
apoi să mă întorc egal cu mine însumi
și să îmi las mâinile să curgă
e ca atunci când respiri pentru prima dată într-un oraș străin
eu îți miros părul lung... o lalea neagră
nu știu de unde începe întunericul în care te rotești
serile simt un fum de primăvară în mine dar nu văd ce arde
cercuri de somn ai drept rochie
ritualul mă prinde neras
întind mâna după o țigară și deschid o carte încet
aștept ultimii tăi pași
ca atunci când te uiți la Autumn in New York
și nu mai știi ce femeie din viața ta l-a făcut memorabil
de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el
să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze
Experiment literar:
Comentarii
un pic mai multa atentie
hialin -
Aveti un typo : "l-a facut memorabil" Prima parte are o concentare mai mare ideatica. Imi place abstractizarea ideii, umbra din peretele din imagine care se potriveste foarte bine cu primele doua versuri ale textului. Versul de inceput / final da o senzatie de ciclicitate doar ca la inceput este orientat pe sine, iar pe final pe o "ea". Mi se pare ca a doua strofa de la "nu stiu unde incepe..." scade in intensitate, dar finalul este "in crescendo". Remarc : "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el și să devenim împreună o cameră" , "de câte ori văd un perete simt nevoia să mă așez lângă el să îmi iau pulsul... să ți-l pun pe buze " Un text care mi-a placut... Ialin
într-adevăr!
yester -
e bine să ai un ochi proaspăt, mulțumesc Emil! de fapt sublinierile tale cred că susțin încercarea de poem.