Mă simt cam mort. Am impresia totuși că cineva trage cu ochiul la mine. Persistent. Ca un cîine la o bucată de carne atîrnată pe galantar. Crede în viața mea mai mult decît mine. Iar asta dezechilibrează într-un fel rostul lucrurilor. Mă răfuiesc cu el în gînd. „Omule, nu vezi, ții lumea în loc. Îl încurci pe Dumnezeu. Ești ca un țigan la o intersecție. Unul din ăia care cîntă unul naște, altul moare. Dar încurcă circulația. Cine, cum să mai moară dacă toate mașinile stau blocate? Și tu la fel. Dacă trebuie să mor, lasă-mă să mor. Puțină discreție...” Dar el nu pare să se sinchisească de gîndurile mele. Ca țiganul. Iar concluzia e simplă: sînt mai prost decît el. Mai prost decît cel care crede în mine în timp ce eu simt că mor. Azi noapte am avut febră și am văzut avioane. Erau nemții. Bombardau Rotterdamul. Iar caruselul din piața centrală continua să se învîrtă. Cu căluții în flăcări. Cu căluții în flăcări... I-am privit mult. Ca și cum eu aș fi fost caruselul. Pînă am adormit. Sau n-a mai contat. Sau poate a început alt război, mai banal. Poate omul care trage cu ochiul la mine are dreptate. Sau poate are dreptul să mă țină în viață. La urma urmei ce s-ar face dacă eu nu aș mai fi? Da, desigur, va găsi pe altcineva pe care să pîndească, veți zice... Ce simplist gîndiți! Generație de walmart și carrefour! V-ați imaginat vreodată unicitatea? Ideea aceea pură de unicat? Vorbesc cu pereții, evident... Cum puteți voi pricepe ce înseamnă o singură, o unică banană pe iarnă... Împăturită cu grijă în hîrtie albastră (care de fapt e cam mov), și păstrată două săptămîni pînă devine galbenă și parfumată. Și așteptată ca o minune a lui Dumnezeu. Și unică... Sau o pereche de blugi. Singura ascunsă de un marinar pe un pescador împuțit venit din Mauritania. Deci, nu. Nu este vorba că omul nu ar putea găsi pe altcineva. La urma urmei uită-te la puzderia asta de fete care găsesc pe altcineva cu care să se culce în fiecare noapte. Înțelegeți! Să facă chestia aia, sex. Altă noapte, altcineva. Și nu se prăpădește lumea că nu mai există unicitate, virginitate,.... Cu atît mai puțin ar trebui să fie asta o tragedie pentru omul meu. Și totuși... poate și voi aveți dreptate. Dar eu dacă aș fi în locul acestui om n-aș mai putea simți niciodată același lucru. Pentru că eu sînt unic. Unic pentru el. Unic pentru mine. Unic precum o știucă. O singură netrebnică știucă pe care o pîndești pînă se întunecă pe baltă și te năpădesc haitele de țînțari. Și o prinzi în sfîrșit! Cu o singură, o unică smuncitură tînjită de tine și fatală pentru ea. Dar iată-ne blocați. Eu și omul meu. Ca în intersecția cu țiganul. Și ce importanță mai pot avea acum războaiele lumii. Sau sănătoasele partide de sex ale fetelor. Sau știuca... Sau Rotterdamul. Voi închide ochii și voi zbura în acel carusel în flăcări, iar cînd mîine mă voi trezi...
Comentarii
- restul, în voi -
a.a.a. -
Cred că e un text care îşi propune doar să fie incipitul în cititor. Incipitul introspecţiei. Pare scris la prima mână şi fără prea mare miză intrinsec literară.
pi punct es: Nu ştiu de ce, dar aici m-am amuzat copios: "Azi noapte am avut febră și am văzut avioane."
m-am trezit
emiemi -
Cite impozite ati platit in Romania? Va bateti cu pumnul in piept ca sunteti roman apoi va declarati american. Eu ca roman, vreti sa va iau in serios? In afara ca sunteti un patron de site, iar pe vremuri ati fost in Romania, nu va da nici un drept sa umiliti pe cei pe care, cu multa mistocareala, ii pastoriti. V-as aduce aminte de Alina Manole, Bianca Goean, Marina Nicolaev si multi altii. Toti au plecat din cauza orgoliului. N-au suportat americanismele dvs. Actualii editori au avut acces la arhivele consiliului. Daca au inteles ceva e bine. Daca nu au inteles tot e bine.
emilian,... și calul ce
Virgil -
emilian,... și calul ce spunea? pe bune emilian, tu ori vorbești din alt film ori ai comentat sub textul greșit. că eu, pe bune că nu pricep ce are România, și impozitele și Bianca Goean (care cred că este tot în America acum, btw) cu textul de mai sus. Sau chiar cu măsura în care editorii Hermeneia au înțeles sau nu ceva. Întrebarea care mi se pare cea mai importantă este dacă tu înțelegi ce vrei să spui.
calul nu mai zicea nimic
bobadil -
Virgil, textul acesta mi se pare o introspecție mapată pe imaginație, bine scris.
Cât privește celelalte probleme, nu vreau să asist la înlocuirea unei dictaturi (pe care o pot accepta) cu altă dictatură (pe care nu o pot accepta).
Ca să fiu mai specific, dictatura proprietarului unui site care nu întâmplător este un scriitor de talent cu dictatura unui membru al consiliului you name it lipsit de talent. Pentru că atunci când observi texte remarcate (anonim, că așa-i pe H) care aparțin membrilor Consiliului dar care sunt mai slabe decât texte postate în aceeași perioadă de membrii site-ului nu se poate să nu te întrebi, right?
Ceea ce și fac, mă întreb.
Și mă mai întreb ceva... dacă îmi tragi iar una peste bot că nu e treaba mea și iar îmi depășesc atribuțiunile și iar discut Regulamentul și etc etc... eu ce să mai zic?
Să nu-mi amintesc eu oare că singura societate în care dreptatea era de o singură parte este tocmai cea de care ne-am chinuit atât să scăpăm?
Cum să avem noi, membri H, încredere în Consiliu, când textele remarcate apar cu predilecție de sub pana membrilor acestuia când multe dintre ele, ca în cazul ultimului text al lui Adrian Agheorghiesei (variante Aghiorghiesei, Aghiorghesei Doamne, cât de greu e să scrii corect numele acesta neaoș cu care consilierul ne pune mereu la grea încercare, taxându-ne de fiecare dată când greșim și doar o literă, ca și cum am fi comis o infracțiune cu premeditare) sunt mai slabe decât texte postate în același timp de membri site-ului, evident mai slabe. Cum ne puteți convinge că textele remarcate nu se remarcă, să zic așa, singure, de către membri Consiliului care, mai mult, își păstrează și anonimatul când fac o remarcare?
Și sincer, nu mi-aș pune această problemă dacă situația nu ar fi cea descrisă mai sus, adică văd recomandat un text slab aparținînd unui membru al Consiliului în defavoarea a cel puțin două texte mult mai solide apărute în același timp.
Regret această situație... cam asta zice calul meu.
Andu, eu nu văd nicio
Virgil -
Andu, eu nu văd nicio dictatură din partea lui Adrian. Dimpotrivă, îl văd de multe ori că se controlează. În orice caz mai mult decît te controlezi tu. Sînt gata să pun pariu că dacă ai fi editor și cineva te-ar lua în dărbacă (așa cum o faci tu) ai face podeaua cu el (sau cu ea) pe aici. Am văzut reacții de-ale tale față de autorii tineri sau adolescenți. Nu mai vreau să menționez faptul că am primit mesaje de la unii autori care m-au avertizat că nu vor mai publica pe Hermeneia din cauza hărțuirii la care îi supui și în general din cauza atacurilor care la tine foarte ușor alunecă de la text la orice caracteristică personală a autorului. Nu tot așa pot spune despre Adrian. Și, by the way, îl poți apela cu Adrian dacă nu te pricepi să scrii Agheorghesei (ceva ce mă miră știindu-te mare patriot). Anyway, nu văd nicio urmă de dictatură. Iar textul acela nu a fost nici pus și nici propus pentru remarcate de către Adrian. Deci, mult scandal fără obiect. Iar dacă tu vezi alte texte mai bune de ce nu le acorzi măcar o peniță de aur? Nu cumva ești inconsecvent în toată gălăgia asta pe care o faci? Dacă ar exista momentan (în ultimele zile, etc) texte pe care tu le consideri mai bune și care ar merita remarcate, de ce nici măcar tu nu le remarci? Deci, eu zic, pînă îți clarifici tu toată această încrîncenare, încearcă să fii mai rezervat cu convingerile. Despre alții sau despre site în general. Știi, mie cel mai frică îmi e de oamenii care nu mai au dubii.