Poemul suflet

imaginea utilizatorului merveille

Astăzi îți voi scrie lucruri mărunte, mărunte,
să ți se urce în păr și pe frunte,
să îți gâdile toate amintirile cu zâmbetul meu.
Știi bine că în pat cu tăcerea
eu nu am născut niciodată copii frumoși.
Sunt mamă oricum și cu zece degete cârlige
croșetez pe urechi înfundate de litere
căciulițe colorate în lapte dulce.
Mă joc de-a cântec și de-a leagăn.
Îngerașii păzitori ai cuvintelor rostite
se împart cuminți în două cete:
mai mulți la fel de mari ca noi,
așteptând toamna în care școlile
îi vor lăsa să învețe să zboare,
cei mici, voinici, purtându-și frații în spinare.
Și a fost seară
și a fost dimineață...
un câmp de hârtie albastră imită cerul.
Margareta noastră cu petale de bastonașe
nici pare nici impare
și strâmbe și adevărate
îți ghicește în amprenta sufletului stâng:
mă iubește
mă iubește
mă iubește.

Comentarii

iată un text care deși nepretențios are farmec și personalitate. Cred că aș fi renunțat la îngerași sau aș fi înlocuit cu îngeri. De asemeni „Sunt mamă oricum” sună puțin prea contextualizat.

da, si mie imi place, in special a doua jumatate, chiar daca as retusa pe ici pe colo.