două noaptea
stau la masă şi beau ceai cu păpuşile
un aer bizar anunţă zăpadă
deşi e mijlocul verii
mănuşi de box sînt forţate în mâinile vântului
cred că o luptă se va da în arena politică

urăsc politica
din copilărie
nu-mi place să văd politica albă şi
politica neagră ucigându-se pe tabla de şah
când trăia bunicul îmi povestea despre rege
că regele era pe dincoace
şi pe dincolo

nu ştia bunicul prea multe
dar via se gudura la picioarele lui
când el o săpa
acoperişul de tablă pe care-l cîrpea
cu îndemânare tot timpul
devenea xilofon la ropotul ploii
mă lua cu el la bodega de lângă gară
să ştii unde să mă găseşti dacă crapă bunică-ta
îmi spunea

ah
bunica
în gura ei îşi făcuseră cuib rândunicile
înconjura satul cu precizia unui rulment
nici când o lovea neputinţa nu-i pierea
zâmbetul

noi
copiii
noaptea creşteam mai mult decât ziua
de sub patură auzeam cum broaştele ţestoase
ieşeau să-şi depună ouăle în tortuga
luna atunci şi ea ţîşnea din dulap
deschidea încet uşa şi se furişa în grădină
să le asculte icnetul

le spun poveştile astea păpuşilor
ele stau cu gura căscată

când le spun că
vara
palmele bunicului
îşi lepădau pielea
ca şerpii
încep să
plângă