am
rămas
acolo
stinsă
și
albă
în
doliul
cărnii
tatuate
cu
umbră
dacă lumina se stinge cu întunericul
tu
n-ar
trebui
decât
să
mă
iubești
m-ai reaprinde
așa
Poezie:
am
rămas
acolo
stinsă
și
albă
în
doliul
cărnii
tatuate
cu
umbră
dacă lumina se stinge cu întunericul
tu
n-ar
trebui
decât
să
mă
iubești
m-ai reaprinde
așa
Comentarii
vladimir -
Interesanta poezie... reusesti sa acumulezi extrem de multa tensiune in aceasta alcatuire aparent firava iar melanjul cuvantului cu fotografia mi se pare foarte reusit. Daca nu ai fi revelat finalul ar fi fost aproape magic :) Bine ai venit.
adinaungur -
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!