a.a.a. -
nocturnă
Dormi alb, cu braţul drept vioară pentru vise,
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
în pieptul tău amestecat cu mine.
Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.
Însă aicea,
între,
mi-e bine ca-ntr-o eră cu tine desfăcută -
în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii,
ca uşă-ntredeschisă.
Poezie:
Comentarii
citesc cam pe la 0.00 trecute
yester -
citesc cam pe la 0.00 trecute și mă fascinează versurile tale, Adrian. poate pentru că lângă mine cineva doarme albă, poate pentru andantele dintre noi, nu știu. am citit prima dată poemul și nu mi s-a părut excelent, am revenit cu o lectură mai la pas și îl găsesc încântător. aglomerarea aceasta de tropi are darul să deschidă drumul spre empatie. ce frumos spui:
aud în tine noaptea mânjind neaua cu lună,
şi viforul din păsări îl văd cum se coboară
în ochii tăi mişcând închisul verde,
sau cum peste o veioză un răsărit de august;
mai rece, adormito, întineresc c-un cerc
de lapte şi grisină,
și în nodul tău, sunt hanul cu scaune pe masă
şi sufletul în unghii
pentru pasajele subliniate dar și pentru o noapte liniștită care iese din poemul tău misterioasă ca o iubită cu multă imaginație,
las semnul meu de apreciere cu drag.
surpriză
Sixtus -
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
- r -
a.a.a. -
Paul, d-le Manolescu, vă mulţumesc pentru trecere şi semne!