prin uluci, eu, fratele
bostani înșiram sub clar de lună rotund
ochii, nasul și gurile lor de ceară plini
împungeam piei roșii afară câinii săreau
mâncau luna, apoi soarele
înghițeam și zbieram
ne dați ori nu ne dați.....
ne dați ori nu ne dați....
mânz de lapte și piatră ne da...
eu, fratele, plimbam
furnica deget pe deget întorceam și râdeam
furnica și ea întorcea dosul aripei stângi și râdea
mamă, parcă-i ceva ca o pasăre cu pielea
mâinii din piept întinsă
pe clopotul nopții râcâie coasta de leu zburător
prin stele lipite cu limbile reci
șterg iarba
îți dau un braț de alun cânepă un cui bont de argint
îți dau brațul cânepa cuiul scoate și
masca mea roșie fioroasă sub care m-am tras
sub salcâm și la față
vin
vin câte patru cât casa îmi vin
urcă genunchi subraț aici aici pe gât în gură îmi urcă
în stomac se lipesc negri și sug
pofticioși din vena ascunsă de înger în dungă
o inimă într-o inimă piatră
în piatră lapte de nu
că
izbii pumnul în burtă nu mișca am zis am zis
nu-mi vine să tai coarda de
cer să-mi șteargă fața cu fața
să-mi roadă colțul stelar și gura îmi vin
apoi se vor duce pe
lin
în adâncul meu cel mai adânc ea
se făcea neagră și
grea câte-o stea
prin zori în amiază și seară
aruncăm pielița roz
înghițim
ne mânjim fața pieptul și brațul
cu restul din
ea
dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă
Comentarii
alma -
Nu mai știu ce comentariu am lăsat data trecută la poemul tău, știu doar că mi-a plăcut și îl consider unul dintre textele tale cele mai reușite. Doar ultimul vers, cu umărul lipsă, îmi sună oarecum previzibil. Sper să nu mai apară texte retrase și repostate, nu de alta, dar îmi dau o senzație de déjà-vu persistentă și în real. :)
francisc -
alma, motivul retragerii acestui text il constituie, fireste, respectarea regulamentului si a principiilor care il sustin. repostarea lui tine de dorinta mea de a avea, aici, textele la care țin si care satisfac, mai mult sau mai putin, standardele acestui site. multumesc inca o data, pentru citire si semn, tie si celorlalti membri
Sapphire -
Revin și eu pentru a spune că mi-a plăcut foarte mult întoarcerea aceasta spre copilărie, și impresia de carusel de imagini, vârste și persoane, pe care am avut-o citind textul. E bine că pot spune asta din nou. Desigur, cu toate ramificările de drumuri cu care ne-am obișnuit în textele tale. Cea cu termenele.
Aranca -
francisc, poezia asta eu as pune-o intr-o antologie. este un text deosebit si merita sa-l (re)postezi unde vrei, e cartea ta de vizita, domnule Poet. si asta, fara a contrazice/dezice/contesta vreun regulament. citeodata, deschizi o poezie si asa patrunde si asa rezonezi, incit ai fi vrut sincer sa o fi scris tu. uite, versurile acestea si-au deschis in mine o agora filigranata de cantec/descantec: izbii pumnul în burtă nu mișca am zis am zis "nu-mi vine să tai coarda de cer să-mi șteargă fața cu fața să-mi roadă colțul stelar și gura îmi vin apoi se vor duce pe lin în adâncul meu cel mai adânc ea se făcea neagră și grea câte-o stea prin zori în amiază și seară aruncăm pielița roz înghițim ne mânjim fața pieptul și brațul cu restul din ea dar el, el ne lăsa să dormim, drept pe umărul lipsă" multumesc.
francisc -
sapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
solomon -
idilic si corect. poemul insectarului din podul bunicilor. fluturelui astuia i-a cazut o aripa... :( imi place mai mult poemul acum, cand l-ai postat cum trebuie...
francisc -
dreptatea poetica nu se negociaza, de aceea aripele sunt facute de ceara. rezista numai cel care umbla cu măsura si traieste dupa dreptatea in sine. din fericire, nu sunt vorbe goale, cat timp fratele/prietenul este aproape. multumesc