…în buzunarele întâmplării am început să ne uităm unul pe celălat
dimineața se prelinge dezlânată lumina îmi aduce aminte
să șterg praful să ud florile
să fiu
mai mult decât mirosul pereților unde vina cioplește ogive gotice
apusuri se prăbușesc deasupra noastră
noaptea scâncește din foile cu versuri
nemaigăsindu-și
loc
nemaigăsindu-ne
în patul lui Procust nu mai avem singurătăți de mântuit acum
stinge lumina tablourile ne pot sorbi în prima clipă de neatenție
ferestrele ne vor scuipa măștile în aerul străin
prădători de întuneric ne pândesc metamorfozele ca niste șopârle
prin gesturi hieratice viermii umbrele rănile dezlegările
în palmele mele rodesc întrebări s-au coagulat pe buza ta umezită
de prea mult adevăr poeziile dorm între gratii tăceri să ne binecuvânteze
iertarea…