(Chiar și într-o minciună de poveste
un mic fapt neîmplinit
poate deveni oricând adevăr)
Adevărul nostru este
că ne-am hotărât aproape târziu
să fim frumoși.
Semănam între noi cu cei de-a stânga
pentru că ne sădisem în pământul lor
sămânță de casă.
Mă priveai mai mult sau mai puțin știrbit
prin ochii tăi albaștri Jiu,
hotărât să nu zâmbești niciodată
la vitrine cariate de alții.
Îmi despleteam tăcută așteptarea
ca pe o rudă paparudă.
Atâta timp cât nu plouă
Dumnezeu ne mai așteaptă încă.
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Mi-au plăcut primele șase versuri. Nu am înțeles versul "prin ochii tăi albaștri Jiu" Să fie "albastru de Jiu"? Despre final, aș zice că e interesantă ideea deși cred că dumnezeu nu ne mai așteaptă nicum, dacă nu a murit atunci e ocupat cu ființe superioare.
merveille -
Mulțumesc pentru semn albaștri Jiu...ca și albaștri marin, negru căprui....E o culoare specială albastru Jiu, vă spun eu și vă rog să mă credeți pe cuvânt. Cât despre Dumnezeu cel Care SIGUR ne mai așteaptă încă...ideea nu era generală. M-aș bucura să fie încadrată în context...pentru niște oameni care și-au sădit semințe de casă pe un tărâm de a stânga, o ploaie ar fi fatală...sămânța poate crește!