Ela -
mai întâi să bem apă. e pentru ultima oară
când decupăm din noi fantome.
incizie necesară între pântecul meu și
atriul tău stâng. apoi facem o cruce de alabastru.
nu scriem nimic. nici dacă ne-am născut eu
din mama moartă. tu din tatăl dispărut.
nici că am fost copiii nisipurilor.
amintim cum am trecut pe aici împreună
și am plecat din casa anotimpului.
absență din care se moare încet ca o flacără.
ne vor plânge albatroșii. eram umbra lor. tu
le arătai polul sud eu le arătam
întotdeauna inima. ne întrebau dacă
așternerea între ape este din somnul meu
sau din iluzia ta că m-ai iubit în lacrima crucii
Poezie:
Comentarii
alma -
O stare de albastru marin, închis, cu urme de gri-argintiu pe aripile strânse. De la atriul stâNg la pântec și întors, poate fi drum de o viață. Reușite imagini în ultimele două versuri. Mă întreb, ca de fiecare dată când citesc un text, de unde starea, ce e dincolo de cuvinte. Dar tu știi lucrurile acestea.
Imparateasa -
m-a luat un tremur si trebuie sa scriu sa iti spun ca absenta a fost dintotdeauna in aceia care nu ne-au fost nu ne-au iubit. iar albatrosii, ciocurile lor intinse pe linia orizontului, vor putea curand sa ne treaca prin aerul lor claustrofob, prin apele largi si nisipurile care curg din pantece. aceasta delimitare tueu, eutu nu este decat o sentinta in fata lui Dumnezeu. mai departe sti-vor cei care ne arata mereu inima ca ce ne-a fost destinat prin scris va umple toate celelalte spatii.
Ela -
Răspunsuri-fulger Alma, ai perceput și tabloul, și starea, drum de viață câtă vreme trăindul conține și pierderile. Mereu avem în cuvinte și dincoace-dincolo de cuvinte rositiri anume. Mulțumesc pt "n". Am pus cruce la hard. Scriu de unde și cum reușesc. Adina, spații de apă, spații de aer, trăind ca și cum delimitările ar fi fluide, sentimentul că albatroșii nu sunt cruci de alabastru, ci doar zbor al vieții spre mai departe, dincolo de orice pierdere.Mulțumesc pentru cum ai simțit inima.
Virgil -
"m-ai iubit in lacrima crucii" azi ma simt liber si textul tau l-am citit ca pe un cintec, atit
Ela -
Virgil, ai și libertatea de a-l asculta mai departe, este un preludiul al iernilor imperiale... Mă bucură că l-ai "auzit". Mulțumesc.
Virgil -
imi cer iertare pentru offtopic. ma simteam liber fiindca eram in El Paso, Texas cind iti scriam si chiar ma simteam liber. si mi-a placut textul tau
Ela -
Virgil, eu am înțeles și m-am bucurat să văd că ai avut plăcerea acestei lecturi. Și chiar nu e off topic, e în sensul așternerilor în ape: câți oamnei pot simți liberi în matca lor? Mulțumesc mult.
Ela -
erata: câți oameni se pot simți oare liberi în matca lor?
Hanny -
Lacrima cristi...da.
Ela -
Da, Luana, esența vieții noastre... Mulțumesc.