precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut
iau cu ei amintirile şi toate potecile pe unde
călcase odată copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă
locurile copilăriei te vor urmări şi când eşti bătrân
îmi spunea tata
nu te vor lăsa să cazi în boala
alzheimerului

viaţa e ca o frunză de stuf

cu ochii cât merele coapte
o urmăreşti cum se îndepărtează ca o barcă pe mare
îl strigi pe vâslaş să ţi-o aducă înapoi
pentru că ai calabalâcuri în ea
vântul o duce tot mai departe şi nu ştii
dacă a ajuns în levant sau în triunghiul bermudelor

ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat
mă gândesc la toate întrebările care
îmi stau pe buze
ridic mâna în sus în semn că
vreau să spun şi eu ceva
nimeni nu mă vede nici nu m-aude
aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze

azi noapte am auzit la televizor
o ştire tulburătoare
nişte hoţi i-au furat harta luminii
dimineaţa zicea crainicul
va veni pe jos din saigon
abătut am plecat în picioarele goale să văd
despre ce este vorba
oceanul
singur şi trist alerga de nebun dinspre
ţărm către larg
fără sa ştie că eu aşteptam chitul lui iona
în jur mulţi pescărusi ţipau la scrumbii

fiecare scrumbie are un drum de parcurs
o distanţă de la A la a
ea nu face diferenţa între
pescăruş şi pescar
dacă pielea ei netăbăcită de vînt sau de
ploaie nu are al şaselea simţ atunci o aşteaptă
o gură hulpavă

ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi
fiind norocos eu dau mâna cu ea
mă uit înapoi să-i văd pe cei ce
au stat cot la cot
au pus piatră pe piatră
lanţ după lanţ
verigă lângă verigă
sudoare peste sudoare
şpaclul trecerii lor se agaţă de mine
nelăsându-mă rece
în caietul meu de notiţe le scriu numele
de la adam la regele lear
de la eva la dama de pică
printre liniile caietului toţi joacă samba