s-a lăţit tagma celor care au mereu dreptate
pe care un irefutabil adevăr îi răpeşte
sunt tot mai mulţi înţelepţi cu imunitate
nimeni nu se miră, nimeni nu se îndoieşte.
habar n-am ce gust mai are întrebarea
dacă n-are cineva un dubito minor, măcar de împrumut
cu ce mistreţ împăcam vânătoarea,
are el colţi de argint, o fi mistreţ sau mamut?
vreau un iepure mic la cină
o sabie de lemn drept trofeu
mi-ar plăcea o pădure de amfetamină
prin care să mă joc vreun secol, de-a Orfeu.
adevărul se dă la cozi, pe recipise, la ministere
cum altădată la înviere, un muc de lumină
trei revoluţii au trecut şi un car cu bere
trei îngeri mi-au îmbătrânit în vitrină.
poftiţi la autodafe în ordine alfabetică,
eretici doctrinari, o fandare laterală!
de la adevăr nu se abdică
adevărat vă spun, e o mişcare mondială.

P.S: azi noapte s-a dat ordonanţa, cotidian:
se raţionalizează la oraşe şi sate, raţiunea!
să se dea câte una, a strigat, o franţuzoaică, Marianne,
fâlfâind un steag, să ajungă la toată lumea!
torquemada din balcon, ca un patriarh, alături de o vacă,
îi privea sânii goi şi-i şoptea: Marianne, Marianne
eşti vedeta revoluţiei şi ce dacă,
vino la mine, îmbrăcată într-o bonetă de frigian.