poem cu molii

imaginea utilizatorului Iulia

nu-i nimeni acasă
doar pe pat a rămas o carte despre mopete
pe masă un poem neterminat despre ceai
adevărul e-n frunze spuneai
astea-s basme spuneam
e toamnă iar frunzele-s rele și ude
dar nu-ți păsa
fumai o țigară
și mutai nebunul cu un pătrățel mai aproape de regele meu

și iată acum nu e nimeni acasă
până și moliile au plecat să moară altundeva

Comentarii

aici narativul prinde extrem de bine.

daca nu ar fi rima asta, "pasa/ceva/altundeva"! si "sa calci peste taceri" pare prea uzitata... de altfel e un poem cu mopete, molii si ceai intr-o noapte de ianuarie: "și iată acum nu e nimeni acasă până și moliile au plecat să moară altundeva" astept informatii utile de la/despre/de mopete...;)

Am scăpat de vreo două versuri. Într-adevăr sintagma cu tăcerile părea prea uzitată. Rima aceea a fost involuntară; am încercat acum să mai dreg puțin lucrurile. Despre mopete: Mircea Ivănescu, ciclul Mopeteiana. Aranca și Lucian, vă mulțumesc pentru opinii.