metamorfoză, prin trecerea subtilă de la mitul Ionei la cel al reîntrupării. suprarealismul și picturalul nu diluează ideatica, dimpotrivă, amplifică mesajul: sfâșierea materiei spre eliberarea spiritului, așa percep eu și scoaterea cuielor zdrențuind soarele, și melcii fără secrete (taina a fost dezvăluită, inițierea s-a petrecut), și ritualul șirului de femei ("se nasc între ele" - partage de femmes, partage de vie), dar mai ales transformarea în rege, prin steagul căruia trece iar peștele - imagine în oglindă, o lume care se reflectă pe ea însăși, dar cumva în negativ. Iar cuiele devin ace de gheață. trezirea din final este o ieșire din imaginar-fantastic-fabulos în real. cel mai reușit "deliric", până acum. și spun asta referindu-mă și dpv tehnic și compozițional. mărturisesc acum și că la prima poezie din această serie, titlul - "delirice" - l-am citit în sensul franțuzesc "de lirique" - despre liric/ă, ulterior percepând "delir-ic". spun asta doar pt a sublinia lirismul deja definitoriu autorului.