zăpada din palmă

imaginea utilizatorului caminante

înainte-mi puneam ceva gros pe umeri, ningea
conturul meu deodată alb
casele topite la atingere, bătrânii lihniți
bastonașele de zahăr din jurul lor trupul
glisând ca sub gheață

impulsul minciunii, deodată curată
ca și cum lumina asta galbenă s-ar aprinde brusc alltfel
la a patruzecea încercare
și primul om viu ar ateriza intact
prin pulberea neașezată a celui de dinainte

mai demult
când ieșeam din bolduri păstram forma aceea crispată
și obsesia pentru lucruri bufante
din care brațele și picioarele ieșeau atât de subțiri încât începea să facă sens
toată alergătura piticului din poveste
speriat de proprii papuci
venind mai pe urmă

ușa căzută a camerei de sus
și casa, și omul cuminte ce-și curăță pușca
cum își duce cățeaua puii de ceafă

nisipul e o mizerie fină
care n-are nicio legătură cu pietrele
aud o pasăre cum merge mărunt prin pod
se lovește nebună de sticle și mâine la fel

de-o oră mă uit cum înoată un pui de cățel
curentul îl trage mereu înapoi până-n ultima clipă
când casele încep să-și aprindă luminile și-atunci
în liniștea aceea
mă opresc în ceva din care hainele
continuă să fluture ca-n aer

Comentarii

Remarcabilă ultima unitate. Poate

Remarcabilă ultima unitate. Poate şi pentru că are forţă de-a rezista chiar şi ruptă de context. Dacă ar fi ceva de reproşat, aceea ar fi disonanţa lexicala de la un anume nivel. Adica "intact" vs "pulbere", "crispat, bufant" vs "puşcă". Dar ăsta e un detaliu relativ minor. Fain.

da,

da, e fain! multe imagini proaspete, multe conotații, multe comparații tulburătoare și mai ales stilul cu care ne-ai obișnuit, Cristina. pentru că apreciez stilul tău, iar acest text nu îi aduce niciun prejudiciu, las ce pot și eu, semnul de prețuire pentru ceea ce scrii. gând bun!

adrian eu o credeam ratata,

adrian

eu o credeam ratata, dealtfel e o mirare aproape de fiecare data cand nu-i. m-am bucurat ca a ajuns la tine, iata, o fi ceva de ea. detaliile de finete tu le poti prinde cu mult mai bine decat mine, nici nu remarcasem disonantele, de obicei ma tem de erori majore. o sa ma uit, ma tem insa ca ar putea iesi mai rau.

paul

iti multumesc pentru apreciere, cum spuneam si mai devreme, e mai mult decat speram. poate si pentru ca-mi sunt inamicul cel mai mare, uite, aproape ca nu te inteleg. :o) (ma bucur insa, habar n-am de ce, e ca-n visul acela in care pare c-ai prins steaua tremuratoare din apa)