Astăzi m-am trezit mai devreme decât în restul zilelor de vacanță. Și-am ieșit afară. Nu era nici cald, nici răcoare. Am vrut să prind fluturi: și albi, și negri, și multicolori. Am luat paleta de muște, și un borcan de opt sute de grame cu filet. I-am găurit capacul. Mă uitam pe fereastra de la balcon. Vroiam să-mi măsor norocul. Aerul era străfulgerat de o groază de fluturi. Am ieșit să prind câțiva. Vreo trei, mai exact. „Asta o să fie mai ușor decât să mănânci vată pe băț la bâlci”, mi-am zis. Eram amețită din cauza luminii. Eu suport destul de greu căldura.Vedeam fluturi peste tot. Păcat că erau floricele albe, de câmp. După un timp a zburat unul pe langa mine. Am alergat după el și l-am prins sub paletă. Îl lovisem ușor de teamă să nu-și piardă polenul și să moară. Când să-l pun în borcan, a zburat. „...unul dintr-un milion”, gândeam. Peste câteva secunde am zărit altul, mai zvăpăiat. A zburat aproape de baraca lui Nea’ Florică. El e șeful de șantier din cartierul meu. Se construiesc mereu blocuri aici. De obicei sorta plăcile de beton. Fluturele era aproape prins. Se așezase pe o floare de câmp. O floare cu mulți spini...și albine. Am așteptat să dispară albinele. Le-am lovit cu paleta. Tot așteptând au mai apărut și alți fluturi. Am alergat și după ei. Dar pe lângă Bârlad sunt mulți câini. Mie mi-e frică de câini. Odată m-a mușcat unul de picior. Aveam vreo 5 ani. Eram la bunica la Furceni, la o prietenă Mădălina. Era foarte bogată. Câinele ei a sărit pe mine.
Am renunțat și la fluturii aceia. M-am dus în fața scării. Prin gradina Rodicăi zburau alți doi. Stă la parter. Ea a platat florile. Tot ea le udă. Acei doi fluturi parcă se iubeau. Fluturam paleta prin aer, țintind spre ei. I-am despărțit. Erau probabil foarte triști. Pe unul dintre ei l-am prins sub paletă. L-am bagat în borcan. Cand i-am pus capacul m-am tăiat la deget. Vroiam să-l prind cu orice preț. Dar nu-l vedeam înăuntru, așa că am scos capacul. Statea ascuns, „al naibii fluture”. Era chiar sub capac. Și a zburat.
Într-un final am renunțat la idee. Oricum, și regretul e numai părere...