au fost timpuri când
eram mai puternică
pielea
încă nu începuse să-mi strălucească sub privirile bărbaţilor
pe atunci tata lovea cu pumnul în masă
se făcea linişte
noi ne simţeam vinovaţi pentru orice respiraţie
pâinea neagră ne astupa
găurile de şoareci din stomacurile noastre mici
şi eram fericiţi aşa
eram murdari
ochii abia se descoseau
iar lumea era atât de orbitoare în mizeria ei
iar lumea era
tot ce ne doream
au fost timpuri cu biserici la fel de goale
când mama era slabă bolnavă
şi mâncarea mai rea ca niciodată
tata tăcea violent muncea violent
şi nici măcar
nu avea vreun viciu
mi-aş fi dorit atunci să fie un beţiv nenorocit
să înjure tot ce-l durea
să amorţească pentru o clipă
au fost timpuri acide şi neînţelese
cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari
când lumea noastră se mula perfect
pe scheletele subţiri care
nu îndrăzniseră încă să facă un pas în afară
şi eram naivi
eram atât de frumoşi în naivitatea noastră
şi nici măcar nu ştiam
Comentarii
am să ofer o peniță. deși
Virgil -
am să ofer o peniță. deși textul are și părți nu foarte reușite stilistic. dar are și elemente foarte reușite. de exemplu remarc „pâinea neagră ne astupa/ găurile de şoareci din stomacurile noastre mici/ şi eram fericiţi aşa/ şi eram murdari/ ”. aici avem poezie adevărată. sau, „au fost timpuri acide şi neînţelese/ cu trupuri transpirate în paturi strâmte şi tari/ când lumea noastră se mula perfect/ pe scheletele subţiri care/ nu îndrăzniseră încă sa facă un pas în afară/ ”.
aș încuraja autorul să fie mai exigent cu ce scrie și deloc exigent cu ce simte.
din punct de vedere emoţional
Cristina Moldoveanu -
din punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.
comentariu anonim-bobadil
bobadil -
Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
când, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
:)
aliz -
Mulţumesc Virgil, Cristina şi bobadil, desigur :D E greu să fii exigent cu ceea ce scrii, mai ales când încerci să transmiţi emoţii adevărate, autentice. Te cam laşi dus de val. Oricum, mă bucur că printre poticniri există poezie adevărată. Asta contează cel mai mult.
Uneori nu strică să fii mai cârcotaş, bobadil. Am corectat acolo sus şi am mai scos din "şi-uri" and stuff. La partea cu " un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită", mna, părerea ta. Dacă ai putea trece peste obsesia asta cu hipercorectitudinea din punct de vedere stilistic sau mai ştiu eu ce, ai putea să vezi şi tu că nu e un poem deloc slab. Doar o mică sugestie , desigur ;)
daca tot vorbim-bobadil
bobadil -
Alexandra, versul acesta este ne-articulat
pentru că orice sunet ar fi făcut
răni în aerul acela sfânt
apoi
abia începuse să ni se descoasă ochii
este gresit dpdv gramatical
Iti repet pentru ultima oara, poemul este neglijent scris, o fi el bun, dar e ca o fata frumoasă care nu s-a spălat de o saptamana, te uiti la ea si te rogi sa nu se dezbrace.
santier
bobadil -
Da, aceasta trecere pe curat ca sa-i spun asa este un poem frumos.
As dori sa-ti atrag atentia insa asupra auto-cenzurii (pentru ca pe Hermeneia, dupa cum ai observat, este multa libertate, poti sa scrii si cu cacofonii si cu greseli de acord si tot primesti penite) care deocamdata nu te prea caracterizeaza. Sper ca pe viitor o sa tii cont de cititorii tai mai mult si sa nu postezi asa, fara sa verifici, la primul impuls. In mod normal poemul tau trebuia sa aterizeze la Santier, ca sa se vada modificarile, apoi tu sa-l repostezi corectat.
Zic asta, asa ar fi fost in mod normal, nu, Virgil?
Cum apare in prezent sunt niste comentarii d-ale mele care nu au nicio legatura whatsoever cu textul, cine citeste ma poate considera de exemplu un cretin.